Scenariu
Domnul şi doamna
Vasile sunt căsătoriţi de 5 ani şi locuiesc într-un apartament cu 3 camere închiriat
de la societatea la care lucrează soţul.
Familia
are doi copii, un băieţel de 5 ani şi o fetiţă de 2 ani, soţia nu are un
serviciu şi îşi petrece majoritatea timpului împreună cu cei mici. Soţul are un
serviciu solicitant, fiind plecat cel puţin 10 zile pe săptămână în delegaţie.
La sfarşit de săptămână se întâmplă deseori să-şi ia de lucru acasă, fapt ce o
nemulţumeşte profund pe soţie.
În
trecut au exista multe discuţii pe tema orelor suplimentare, a deplasărilor şi
lipsei de disponibilitate a soţului. Ultima de acest fel a fost într-un weekend
în care soţul a uitat că stabiliseră din timp să meargă la un picnic împreună
cu familia Ion, naşii lor, şi şi-a adus din nou de lucru acasă. Cearta a fost
foarte aprinsă, soţia reproşându-i soţului lipsa de interes şi de împlicare în viaţa familiei. Soţul, la rândul
său îi reproşează soţiei lipsa de recunoştinţă faţă de eforturile pe care le
face să susţină financiar familia.
Lunea următoare,
în timp ce soţul era la serviciu, soţia a împachetat lucrurile copillor şi ale
sale şi a plecat la părinţi. La întoarcerea acasă, soţul a încercat să o
contacteze să vadă ce s-a întâmplat, însă soţia avea telefonul închis. Şi-a
închipuit unde ar putea să fie, dar din cauza orei târzii şi a sentimentului de
jenă pentru ceea ce se întâmplase cu o zi în urmă, nu i-a contactat pe părinţii
soţiei. Ziua următoare a plecat pentru o săptămână în delegaţie. A încercat să
o sune pe soţia sa, însă fără succes – telefonul era închis.
La întoarcerea
din delegaţie, dl. Vasile a primit un SMS de la soţia sa prin care îl anunţă că
doreşte să divorţeze, şi „în caz că îl mai interesează” e convinsă că poate să îşi
găsească de lucru şi să aibă grijă de copii, acum că are sprijinul părinţilor.
Soţii au încercat să se întâlnească ba în locuinţa părinţilor doamnei Vasile,
ba la vechea locuinţă, însă de fiecare dată întâlnirile se finalizau cu
rezultate ce deteriorau şi mai mult situaţia.
Acum doamna Vasile se gândeşte să înainteze
actele pentru divorţ, dl. Vasile stă la serviciu peste program mai mult decât o
făcea înainte.
În urma procesului
de mediere familia Vasile s-a mutat într-un alt apartament, care nu îl mai
obligă moral pe soţ să lucreze în plus, e adevărat, chiria este mai mare, dar,
dacă se va angaja şi soţia, se vor descurca; soţul are în vedere chiar
deschiderea unei proprii afaceri, bunica
maternă va avea grijă de copii în perioada cat mama va fi la serviciu şi două
sâmbete pe lună; soţii au împărţit treburile casnice, care înainte erau pe
umerii soţiei, soţul a promis că îşi face timp să se joace cu copiii, să-i ducă
în parc, au stabilit că cel puţin două sâmbete pe lună îşi vor face timp numai
pentru ei.
AVANTAJELE
MEDIERII
Din exemplul de
mai sus reiese că părţile se aflau pe punctul de a rupe relaţia când au apelat
la mediere. Dacă în acea situaţie ar fi mers în instanţă pentru desfacerea căsătoriei judecătorul ar fi pronunţat o hotărâre bazată pe dovezile de la dosar,
pe propriile cunoştinţe, pe declaraţiile martorilor şi pe susţinerile părţilor
sau avocaţilor. Ar fi desfăcut căsătoria (ceea ce părţile în adâncul lor nu
vroiau), apoi ar fi dat ori unuia, ori
altuia câştig de cauză. În soluţionarea clasică a conflictului nu se poate ca
ambele părţi să câştige. Iar de aici rezultă primul avantaj al medierii:
1. Procesul de mediere se poate încheia cu un acord care
reprezintă avantaje pentru ambele părţi. Dacă doar o parte ar câştiga, nu s-ar
mai naşte acordul.
Alte avantaje:
2. Acordul poate
acoperi mai mult decât problema identificată iniţial, ca în cazul scenariului de mai sus. Soţii au venit să divorţeze, dar şi-au aranjat viaţa pe mulţi ani înainte.
3. Timpul de
rezolvare al conflictului este mai scurt decât în cazurile tradiţionale.
4. Procesele
tradiţionale sunt publice, oricine poate auzi situaţia ta de acasă. Un fel de „spălat
rufe în public” de nevoie. La mediator acest disconfort este mai redus.
5. Tot ceea ce este
spus sau prezentat în timpul procesului de mediere, are caracter confidenţial.
6. Costurile
financiare ale unui proces sunt mult mai scăzute decât în cazurile căilor
tradiţionale de rezolvare.
7. Părţile
împlicate în conflict deţin controlul asupra demersului. Totul se întâmplă de
comun acord.
8. Procesul de
mediere oferă posibilitatea părţilor de a se separa de problema care i-a adus
în conflict.
9. Centrul de interes
al discuţiilor se transferă de pe poziţii pe interese, de pe persoane pe
probleme.
10. Medierea înlătură
posibilitatea de a rupe relaţii şi legături interumane importante, care au în
mod frecvent de suferit în cazul folosirii căilor tradiţionale de soluţionare a
conflictului.
11. Procesul de
mediere oferă flexibilitate soluţionării conflictelor: soluţiile construite pot
depăşi limitele acoperite de metodele clasice: părţile pot primi şi oferi
explicaţii, scuze, pierderile pot fi compensate funcţie de nevoile şi posibilităţile
reale ale părţilor.
12. Are capacitatea de
a identifica şi soluţiona originile disputei, preîntâmpinând reizbucnirea conflictelor.
13. Medierea poate
fi făcută în orice moment: înainte, în timpul, după încheierea demersurilor
tradiţionale de soluţionare.
14. Programarea
sedinţelor de mediere se face ţinînd cont de interesele părţilor, nu de cele
ale instanţelor de judecată.
15. Procesul de
mediere este un sistem creativ de construire a soluţiei, care poate răspunde
nevoior specifice ale părţilor.
16. Soluţiile
construite de părţi auo rata înaltă de aplicabilitate şi stabilitate în timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu